În care este vorba despre de ce nu am putut să-l ajut pe un prieten care avea un buget de 200.000 de euro pentru a cumpăra o casă în București.
I-am spus că sigur că știu brokeri imobiliari profesioniști, doar particip la toate evenimentele Clubul Profesioniștilor în Imobiliare, unde vin agenți dornici de a se profesionaliza și brokeri cu vechime, care sunt adevărați profesioniști în domeniu. L-am sunat pe un astfel de broker – numele nu are importanță –și i-am expus situația în care se afla prietenul meu. Practic, i-am servit un lead numai bun de a fi valorificat.
Am fost un pic neplăcut surprins în momentul în care agentul nu s-a arătat foarte deschis să îl sune pe prietenul meu, care aștepta telefonul, ci mi-a spus doar că pot să-i dau numărul lui de telefon pentru ca prietenul meu să sune. M-aș fi așteptat să-mi ceară el numărul de telefon al prietenului meu și să-l sune el. Până la urmă, era vorba despre o achiziție potențială de 200.000 de euro, iar prietenul meu era dispus să dea un comision de 3% (6.000 de euro!), cu condiția să-i găsească proprietatea dorită. Ar fi meritat un telefon, mai ales că era o tranzacție aproape dată ”mură-n gură”. I-am și spus că mai bine îl sună el și că o să-i dau numărul de telefon prin sms, ceea ce am și făcut după ce am încheiat convorbirea.
Ce credeți, l-a sunat brokerul pe prietenul meu? Răspunsul este nu. Acest episod mi-a lăsat un gust amar și mă întreb dacă breasla agenților imobiliari, ca întreg, se va profesionaliza vreodată în întregime sau acest deziderat va rămâne doar la nivel de discuții?